foarte greu.

Este greu de ales un subiect pe tema caruia sa discuti sau mai bine spus, sa aberezi...Orice ai face, vrei nu vrei intri in altceva, poate mai profund poate nu, un lucru insa este sigur - volens nolens, te pierzi. Mereu am vrut sa pot aborda o tema oarecare cap - coada, insa poate timpul redus sau poate altceva precum ideile care necontenite imi tot infloresc prin cap, habar nu am...nu ma lasa, este greu...Vreau sa aflu zi de zi cat mai multe, vreau sa invat lucruri din cat mai multe domenii, vreau sa cunosc cat mai multa lume, cat mai multe persoane, cat mai multe personalitati. Fiecare zi este o provocare pentru mine, cel putin asa doresc eu sa o definesc, cand de fapt ea poate fi caracterizata drept obsesie : imi place sa privesc fiecare persoana in parte care trece pe strada sau in alt loc, si sa ii observ ochii, nasul, gura, parul, felul de a merge, vestimentatia, dispozitia in care se afla, felul in care vorbeste usw. Si toate acestea pentru a incerca a dezlega misterul care se afla in spatele exteriorului. Multi, asta cu totii o stim, nu sunt niciodata precum se afiseaza in public. Aici comportamentul este conditionat de multe legi nescrise, iar cele "stiute", desi nu fac mereu placere celui ce le intrebuinteaza, trebuiesc executate. Trebuie sa ma imbrac asa, trebuie sa merg asa, nu trebuie sa privesc asa, nu trebuie sa vorbesc asa, desi vedem exceptii - oameni care nu se incadreaza, dar nu putem fi siguri daca se poarta asa cum le dicteaza vointa sau doar vor sa iasa in evidenta. Tind sa caut in multi trasaturi care ar putea denota o oarecare sinceritate (nu stiu spre exemplu cata sinceritate poate vestimentatia sa ateste), gandesc, prin felul lor de a fi, fara a fi personal implicat, ce fel de prieteni ar putea ei fi, ce fel de prietenie ar putea ei pune la dispozitie - conditionata, neconditionata ; Prieteni iti poti face din abundenta, deprinderea de care trebuie sa dispui este aceea sa stii sa ti-i selectezi, ratiune pentru care recurg eu la "obsesia" mea. N-am stiut spre exemplu ce inseamna expresia "frati de "cruce". Au vreo cruce undeva printr-o magazie de-o cara cand unul, cand altul? (joke). Adevarata prietenie e greu de definit si mai greu de posedat. Dominantele ei ideale ar fi, cred, respect, incredere, iubire, nu neaparat in aceasta ordine. Faptul de a avea prieteni poate fi asemanat cu cel de a avea mai multi ingeri in ajutor. Ingeri ai intunericului : hai sa furam, sa facem rau, tot ce conteaza sa ne fie noua bine. Ingeri buni : hai sa nu ne transformam in ingeri ai intunericului.

alt titlu, alta poveste . . .

Starea pe care am simtit-o astazi este una pe care vreau sa cred ca mai toti au capacitatea de a o simti. Nu de multe ori pot sustine ca am gasit in lucruri simple o mai mare placere sau fericire decat astazi. Nu stiu ce a fost intr-atat de special la ziua de azi, cand de fapt toate cele intamplate vesteau o zi nu tocmai buna : vreme urata, vant, ploaie, trezitul de dimineata care nu face nimanui placere, o durere de cap (vina mea - geam deschis toata noaptea), perspectiva unui examen pentru care nu esti pregatit, lipsa banilor, respectiv a tigarilor. . . Dupa ce m-am trezit cum m-am trezit un lucru cat se poate de simplu amplificat intr-o oarecare masura de un altul au reusit sa-mi faca ziua mai buna. Priveam pe geam inspre mare. Pentru multi ar fi panorama ideala in fiecare dimineata, insa nu mai pot fi surprins de "fenomenul rasaritului" sau cel al razelor de soare reflectate in mare, poate vinovat ar fi formalismul ritualului facut de dimineata sau din nou vremea plictisitoare. Privind fara vreun gand anume pe geam, in timp ce eram patruns de aer curat si de frig observ ceva pe acoperisul blocului din fata mea. Trei ghemotoace de puf alergand impleticindu-se incercand poate sa se incalzeasca. Trei pui de pescarus care dadeam impresia ca danseaza pe ritmul muzicii clasice care se auzea in fundal. Aceasta grafica a puritatii si naturaletei a reprezentat pentru mine parca un nou mod de a privi viata din acel moment. Viata vazuta in simplitatea ei iti ofera un sentiment de satisfactie si totodata de incredere vazand ca vietuitoarele planetei nu tin seama spre exemplu de faptul ca nu au hrana sau de incalzire globala sau alte lucruri pentru care oamenii de rand isi fac griji. A trai simplu si a simti pur si simplu sta cred in fericirea omeneasca. Dar de multe ori stau si ma gandesc in ce consta asa zisa fericire. Poate fi oare asemanata ea cu placerea? Este cumva vreo legatura intre ele? Intrebari pe care mi le pun din cauza faptului ca nu gasesc o deosebire transanta intre acestea. Poate ca nu cunosc nici una dintre atat de bine incat sa le diferentiez. La o analiza de suprafata putem spune ca atunci cand ne-am potolit foamea sau setea simtim placere, nu? Suntem oare atunci fericiti? Simtim su siguranta placere cand sarutam persoana iubita, dar este oare aceasta fericirea? Tot ce este cert este faptul ca amandoua ne fac sa ne simtim bine. Consta oare diferenta in gradul de satisfactie, mai ridicat, mai scazut? Acest lucru ma face sa deschid ochii in fiecare zi si, sa caut, sa simt, sa traiesc.

sad but true

Nu am ce face si ma gandesc sa scriu. Dar cum? Unde? Asa ca imi creez si eu un blog ca poate multi altii. Stau sa ma gandesc ce nume sa-mi dau mie, blog-ului etc, ca mai apoi ajuns in sfarsit la chenarul alb si gol sa realizez ca de fapt nu am ce scrie. Dar de fapt de ce scrie lumea pe blog-uri? Nu au altceva mai bun de facut? A, da, au ceva de spus, au ce scrie. Dar la mine totul este asa de simplu, cel putin asa vreau eu sa cred cand de fapt totul este extrem de complicat si lucrurile se intampla intr-o maniera intr-atat de ticaloasa si plina de nerusinare incat am inceput sa nu mai simt nimic. Traiesc foarte bine in lumea creata de mine, a carei pereti trebuie sa recunosc ca sunt consolidati de foarte multa rabdare si indiferenta si a carei acoperis inca este in constructie, lucru care ma face inca constient de lumea exterioara, de vicisitudinile dintre oameni, de asa zisele "prietenii", care ma dezgusta pur si simplu doar prin simplul fapt pentru ca au fost facute pentru cu un totul alt scop decat cel al prieteniei, aici sa nu intram in detalii(sunt mult prea multe) plus multimea ingamfatilor care se pare ca nu se mai termina si izvoraste din ce in ce in mai multe locuri. MOTIVE se gasesc nenumarate. Dar, paradoxal, desi gandesc asa, societatea nu-ti da alta solutie decat aceea in care tu, om, desi pastrezi o reticenta infinita in a fi sau deveni ca unii dintre semenii tai, nu ai alta cale de adaptare decat aceea in care te transformi macar pentru cateva momente in acele fiinte pentru care nici un adjectiv nu le mai poate descrie, doar cateva simple replici si expresii ale lor te pot duce la intelegerea acestora. Cu totii am fost pusi macar o data in viata in fata acestei alegeri care nu a depins de noi. Ca sa traiesti nu mai trebuie sa fii "tu", ci un altul mult mai atent educat si modelat pe "legile cerute" de societate. Lucruri abominabile se intampla zilnic, iar daca nu putem fi total detasati de ele, trebuie sa invatam sa traim cu ele, poate prin ele.